Traducere de Octavian Cocoş
Sublima minte, gelozind ce-i bun,
Şi-aprecierea pentru-un om faimos,
Stau printre cei trăind fără folos
Prin codrul sumbru sau pe-un drum nebun:
C-acolo unde adevăru-i vag
Găsim adesea doar un singur ţel,
Şi-ar trebui să se jeneze cel
Ce-adună bani, nefericit beteag.
Slăvit este efortul necurmat
Al geniului şi truda lui cea grea!
Dar ce faci când un om favorizat
E ranchiunos şi firea lui e rea?
Şi multe duhuri l-au aplaudat
Mândre că-n ţara lui îl vor vedea.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.